Feed on
Posts
Comments

Ce este NLP?

Obiectivul principal al Programarii Neuro Lingvistice este, dincolo de reputatia deja castigata de a obtine schimbari interioare rapide si durabile prin aplicarea unor tehnici psihologice “miraculoase”, de a oferi oamenilor libertate interioara, sa se dezvolte si sa se realizeze pe deplin, in toate domeniile vietii si la toate nivelurile.

Daca in psihanaliza, demersul terapeutic este centrat pe trecut, cautand sa identifice cauza problemelor, NLP-ul terapeutic se focalizeaza asupra prezentului si viitorului, descoperind solutiile si resursele nebanuite din interiorul fiecaruia, care se afla intr-o stare latenta si asteapta sa iasa la suprafata.

Extras dintr-o prima sedinta de psihoterapie in care am abordat paradigma neuro-lingvistica: “Ati traversat pana acum momente dureroase care v-au facut sa va simtiti trista si deprimata. Va inteleg suferinta si de aceea va propun sa nu le mai retraiti. Caci tocmai aceasta, desigur fara voia dvs., ati facut pana acum. (Toate aceste cuvinte rostite cu multa caldura, empatie si intelegere)

Ce spuneti daca incepem sa analizam  impreuna cum anume altfel doriti sa ganditi despre ceea ce ati trait? Ce alte emotii si sentimente vreti sa simtiti? Cum altfel decat pana acum doriti sa va comportati?Prin acest intrebari am stabilit o stare dorita, un obiectiv psihoterapeutic catre care sa ne indreptam, evitand ceea ce nu functioneaza prin cantonarea doar in perimetrul problemei. Din acest punct, schimbarea nu numai ca devine posibila, ci si inevitabila.

NLP intervine mai degraba asupra procesului prin care noi experimentam realitatea decat asupra continutului experientei noastre asupra realitatii. Prin urmare, cand un client imi spune ca este suparat si anxios, intrebarea „ce te face sa te simti in acest fel?” ar putea fi completata sau inlocuita de „cum anume faci sa fii trist si suparat?” In prima faza multi clienti raman cateva secunde blocati, insa raspunsul ulterior imi furnizeaza modul in care isi structureaza experienta subiectiva.

Convingerile si schimbarea terapeutica

NLPAdesea suntem tentati sa credem ca ceea ce ne inconjoara detine controlul asupra existentei noastre si ca mediul in care am crescut ne-a modelat asa cum suntem. Insa nu intamplarile din viata noastra ne modeleaza ci convingerile in legatura cu aceste intamplari. Oamenii isi dezvolta mult prea des convingeri limitative in legatura cu cine sunt (identitate) si de ce sunt in stare. Pentru ca nu au reusit in trecut, ei sunt convinsi ca nu sunt in stare sa reuseasca nici in viitor. Mai in profunzime se ascund sentimente de neincredere in propria persoana.

Oricare ar fi lucrurile pe care noi le consideram ca fiind obstacole in demersul de a ne atinge obiectivele, acestea sunt credinte si vin din perceptia noastra si nu din realitate. Obstructiile sunt create in lumea exterioara de credintele limitative prezente in mintea noastra.

Convingerile nu se bazeaza neaparat pe  un cadru logic de idei ci, dimpotriva, reactioneaza destul de slab la logica. O sa iti spun o istorioara legata de convingeri care, pe langa faptul ca este amuzanta, contine si modul in care convingerile ne influenteaza viata. Vorbesc despre acele convingeri limitative care ne fac sa nu dam tot ce este mai bun in noi.

  • “Un psiholog trata un barbat care se credea cadavru. In ciuda tuturor argumentelor logice ale psihologului, barbatul isi pastra neclintita convingerea. Intr-o clipa de inspiratie psihologul l-a intrebat: ”Ce crezi, cadavrele sangereza?” Pacientul i-a replicat: ”Asta-i buna! Sigur ca nu sangereaza!” Cerand mai intai permisiunea pacientului, psihologul l-a intepat in deget si asa cum era de asteptat a curs o picatura de sange. Pacientul si-a privit degetul un timp indelungat dupa care exclama: ”Uau, si cadavrele sangereaza!”

Nu uita: cata vreme crezi ceva, creierul este pe pilot automat, filtrand orice informatie din jur si cautand punctele de reper pentru validarea convingerii, indiferent care ar fi ea. Mintea e cea care face din bine rau, care ne face nenorocit sau fericit, bogat sau sarac.

  • Stii povestea milei in 4 minute? Sute de ani oamenii au fost convinsi ca este imposibil ca fiinta umana sa alerge o mila (1.609 metri) in mai putin de patru minute. Roger Bannister a reusit sa depaseasca bariera acestei convingeri extraordinare la Oxford in 1954. El a atins „imposibilul” nu doar prin antrenamente fizice ci si vizualizand cum depaseste recordul de patru minute, de atatea ori si cu o inalta intensitate emotionala, incat si-a creat repere foarte vii care au devenit un ordin indiscutabil pentru sistemul sau nervos de a obtine acest rezultat. Ca a depasit Roger recordul, putem spune: ok, se intampla. Ce m-a impresionat a fost ca alti 37 de alergatori au depasit recordul in acelasi an, iar in anul urmator, alti 300 de alergatori au reusit acelasi lucru. Reusita lui Bannister a schimbat o credinta universala, convertind imposibilul in posibil.
  • Inca un exemplu de convingere limitativa generala: Doua femei implinesc 70 de ani si fiecare are o alta parere despre acest eveniment. Una dintre ele „stie” ca viata ei se apropie de sfarsit. Pentru ea saptezeci de ani de viata inseamna ca trupul e obosit si ca ar fi mai bine sa-si puna ordine prin lucruri. Cealalta hotaraste ca ceea ce este in stare sa faca la orice varsta depinde de convingerea pe care o are si isi stabileste un standard si mai inalt. Ea decide ca este ideal sa te apuci de alpinism la 70 de ani. In urmatorii 5 ani ea se dedica acestei noi aventuri escaladand unele din cele mai inalte varfuri ale lumii, pentru ca in prezent, la cei 90 de ani ai sai, Hulda Crooks sa intre in Cartea Recordurilor ca cea mai in varsta femeie care a escaladat vreodata muntele Fuji.

Close It